Faptul că PSD şi PNL au refuzat să participe la votarea Legii Educaţiei în Camera Deputaţilor, unde a trecut articolul 34 care îl transformă pe Burebista în Borospista şi pe Ştefan cel Mare în Nagy Istvan, nu le face mai mare cinste. Dar măcar pe ultima sută de metri au spus un “Nu” demn în faţa unei act care lezează interesul naţional şi demnitatea şi integritatea acestei ţări deja amărâte. Nu mai contează acum ce au primit la schimb liderii PD-L pentru acest articol jignitor introdus şi votat în legea educaţiei. Susţinerea parlamentară în eventualitatea unei moţiuni de cenzură, cine ştie ce afaceri în sinecurile deconcentrate, nu ştiu şi nu mai contează.
Ce contează în schimb e faptul că Daniel Buda susţinea cu tărie în 2007 că proiectul Legii Statutului Minorităţilor Naţionale e unul anticonstituţional, că nu se va permite lezarea demnităţii românilor şi nu se va permite niciun fel de atac asupra Constituţiei României. Ei bine, vorbele şi promisiunile lui Daniel Buda, susţinut de pinguinul Emil Boc, au valorat exact un rahat. Un căcat, ca să fiu mai franc. Nimic, zero, fix p**a. Daniel Buda a fost cel care a semnat un partneriat între PD-L şi PCM, iar Alin Păunel Tişe este cel care a dat pe tavă proiecte din bani publici către firmele unor iredentişti PCM-işti condamnaţi de către DNA. Scriam în februarie că trădarea României vine de la Cluj, şi ce rău îmi pare că am avut dreptate! Şi acum, ca dovadă că nesimţirea portocaliilor nu mai are limite, acelaşi Daniel Buda îi răspunde lui Uioreanu în termeni învătaţi la cine ştie ce şcoală de demagogie: Uioreanu devine “intolerant etnic” ca Che Guevara, PD-L acordă ungurilor prin acest vot drepturi garantate de diferite convenţii europene pe care pun pariu că nici nu le-a citit. Atât de comic este comunicatul lui Daniel Buda, că nu m-ar fi mirat să îl facă intolerant şi pe Ghandi, sau erou al luptei antirariste pe Adofl Hitler! Dar de unde Dumnezeu nu a dat, nici noi nu putem cere!
Nici nu pot să mă gândesc la urmările acestei legi. Primul lucru care îmi vine în minte este imaginea unei eleve recitând nişte versuri în maghiară la comemorarea tratatului de la Trianon din cimitirul din Gruia din iunie 2009. Un produs al şcolii în limba maghiară, din clasa întâi până în clasa a 12-a, ruptă de realitate, saliva frenetic în timp ce recita o poezie despre Horthy, cu gândul la Ungaria Mare. O scenă care m-a distrat, dar m-a şi întristat. În spatele fetei, un grup de pensionare unguroaice care nu au vorbit în viaţa lor o boabă de româneşte, într-un oraş cu 85% români, o mâncau din ochi pe această nefericită în călduri. Mi-am dat seama atunci că ura pe care o trăiesc şi o exteriorizează o anumită parte a ungurilor din România vine chiar din această izolare etnică şi lingvistică. Nu învaţă nimic în româneşte, nu au profesori români, nu au colegi români, nu au prieteni români şi apoi lucrează la firme austriece conduse de unguri. Din oameni ajung nişte monştri pentru care noi, românii, încă suntem budos olah, opincari, asupritori, pe când ei sunt maghiari coborâtori direct din etrusci şi stăpâni de drept pe Ardeal, încă dinainte de existenţa dacilor. Acest articol 34 va accentua şi mai mult această falie între români şi unguri şi ma produce în masă monştri horthyşti plini de ură şi de prejudecăţi care nu au ce căuta într-o Europă Unită. Pentru asta să îi mulţumim lui Băsescu, Boc şi Buda.
George Bara
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu