luni, 29 noiembrie 2010

PRESEDINTELE PNL Sfantu Gheorghe, Madalin Guruianu: "1 decembrie este nefericit aleasă pentru maghiari nefiind un motiv de sărbătoare"

Presedintele PNL Sfantu Gheorghe, filomaghiarul si filosoful fara diploma de licenta Madalin Guruianu (foto), este de parere ca Ziua Nationala a Romaniei este gresit aleasa pe 1 decembrie pentru ca lezeaza sentimentele maghiarilor din Romania.
Guruianu este de parere ca "1 Decembrie este o valoare a românilor, extrem de importantă, ea trebuie să rămână o zi a naţiunii române, dar nu este, nici pe departe, o zi naţională a României în actuala ei configuraţie. Din perspectiva maghiarilor, a minorităţilor din interiorul României, 1 decembrie este nefericit aleasă pentru maghiari nefiind un motiv de sărbătoare, neavând totodată nici o valoare comună în numele căreia să se adune toţi cetăţenii ţării, indiferent de etnie"(citat de catre gazeta in limba romana a UDMR-ului, Observatorul de Covasna).

Vezi si http://tanasadan.blogspot.com/2010/03/document-la-sfantu-gheorghe-partidul.html

http://tanasadan.blogspot.com/2010/09/fonduri-publice-pentru-deontologi-zeci.html

http://tanasadan.blogspot.com/2010/09/filomaghiarul-madalin-guruianu.html

http://tanasadan.blogspot.com/2010/10/scrisoare-deschisa-domnului-madalin.html

http://tanasadan.blogspot.com/2008/06/intelectualul-madalin-guruianu.html

Un elev a consumat etnobotanice chiar in curtea scolii si a ajuns la spital

Marea Unire 1 decembrie 1918 Imagini autentice 1897 1922

marți, 23 noiembrie 2010

Episcopia Covasnei şi Harghitei derulează proiectul „Alege şcoala”, prin care încearcă să ajute comunităţile sărace să îşi trimită copii la şcoală

Episcopia Covasnei şi Harghitei derulează proiectul „Alege şcoala”, prin care încearcă să ajute comunităţile sărace să îşi trimită copii la şcoală.

Arhiepiscopul Covasnei şi Harghitei, Înalt Prea Sfinția sa (IPS) Ioan Selejan, a fost informat de preotul comunei Vâlcele, Ioan Tămaş, că elevii din comunitatea romă Hetea nu frecventează şcoala din cauza lipsei de încălţăminte adecvată pentru drumurile neasfaltate din zonă.

Astfel, I.P.S. Ioan Selejan, alături de preoţii Ciprian Staicu şi Sebastian Pârvu, au demarat o campanie împotriva abandonului şcolar. Episcopia Covasnei şi Harghitei a cumpărat 74 de perechi de cizme pentru ca aceşti elevi să aibe măcar cu ce să se încalţe să meargă la şcoală. Pe lângă cizme, elevii au primit şi 40 de pachete cu alimente de bază, deoarece foarte mulţi dintre aceştia nu au nici ce să mănânce acasă, acesta fiind un alt motiv pentru care nu mergeau la şcoală.

Timpul.md: Stratfor: Moldova – o ţară fără naţiune

Agenţia americană STRATFOR a publicat la sfârşitul săptămânii trecute o amplă analiză dedicată Republicii Moldova, semnată de directorul agenţiei, George Friedman. Venită înaintea alegerilor generale, analiza lui George Friedman remarcă faptul că la Chişinău ruşii vor face tot posibilul pentru a controla statul sau a-l menţine cât mai slab.

Ce fel de ţară este Republica Moldova?

George Friedman îşi începe analiza asupra Republicii Moldova cu două întrebări: ce fel de ţară este Moldova? şi de ce ar fi cineva interesat de această ţară? Analistul american încearcă mai întâi să răspundă la prima întrebare din prisma securităţii Rusiei: Moscova are nevoie de două ţări tampon - Belarus şi Ucraina. Iar din punctul de vedere al Moscovei este de preferat ca aceste ţări să nu fie dominate de Uniunea Europeană şi Statele Unite. Rusia nu poate fi apărată fără Ucraina, iar Ucraina nu poate fi apărată fără Republica Moldova.
Friedman reia istoria regiunii afirmând că intrarea Basarabiei sub dominaţia sovietică s-a produs în urma acordului Hitler-Stalin, prin care Uniunea Sovietică a încercat să obţină o serie de avantaje strategice: îndepărtarea graniţei de Odesa, schimbarea Nistrului cu Prutul ca obstacole de depăşit în eventualitatea unei invazii, reducerea parţială a ameninţării asupra Kievului, puterea de a bloca cursul Dunării şi de a afecta astfel comerţul german. „Stalin dorea să crească securitatea Ucrainei şi vulnerabilitatea României şi a bazinului dunărean” - aceasta este explicaţia oferită de analistul american pentru ocuparea Basarabiei de către sovietici. Prezentarea istorică se încheie cu evenimentele de la începutul anilor ’90: secesiunea transnistreană şi mutările din 2010 când „Moldova a început să nu mai fie un teritoriu între două râuri ci un element strategic atât pentru Rusia cât şi pentru orice entitate occidentală care şi-ar dori să poată ameninţa Ucraina şi astfel Rusia”.


Identitatea moldovenească
„Este greşit să credem că Republica Moldova este, pur şi simplu, o parte din România luată de sovietici. După şaptezeci de ani de la despărţirea de România, Moldova a devenit mai mult decât o provincie românească, departe de a fi o provincie rusă şi nu îndeajuns de a se considera o naţiune. Este cazul când geopolitica şi realitatea socială se ciocnesc cap în cap”, scrie Friedman. „Sovieticii au brutalizat Moldova. Am avut o conversaţie cu un jurnalist care a povestit cum a fost deportat împreună cu toată familia în Tomsk în 1948. Stalin era îngrijorat că moldovenii ar putea să vrea să se reunească cu România şi deşi România era un satelit sovietic, Stalin nu dorea să îşi asume riscuri. Soluţia sa, repetată în multe locuri de multe ori în Uniunea Sovietică, a fost deportarea populaţiei româneşti, importul de ruşi, o mică foamete şi o teroare aţintită la zdrobirea spiritului moldovenesc”, mai afirmă analistul american.
În urma călătoriei la Chişinău, George Friedman a observat micile diferenţe dintre limba română vorbită pe cele două maluri ale Prutului. Însă dincolo de chestiunile lingvistice, Friedman a observat că lupta se dă între cei care îi sprijină pe comunişti şi cei care îşi doresc o Moldovă independentă orientată către Uniunea Europeană şi NATO. „Guvernul alcătuit după ce demonstranţii i-au alungat pe comunişti este format de o coaliţie fragmentată, fragilizată de interesele, personalităţile şi ambiţiile complexe.
Concluzia lui George Friedman cu privire la identitatea moldovenească este una cât se poate de dură: „Există naţiuni lipsite de stat, cum ar fi kurzii. Moldova este un stat căruia îi lipseşte naţiunea”.

O ţară exportatoare de femei
Friedman subliniază că Moldova este una dintre cele mai sărace ţări ale Europei, dacă nu cea mai săracă. Aproape 12 procente din produsul intern brut este alcătuit din banii trimişi de emigranţi. Chestiunea paşapoartelor româneşti este văzută de Friedman ca „un colac de salvare” deoarece dă posibilitatea ca cetăţenii Republicii Moldova să poată munci legal în Uniunea Europeană. Fragmentul cel mai şocant este cel în care se arată că „cel mai important produs de export al Moldovei sunt femeile, care fie sunt păcălite, fie se alătură de bună voie diasporei pentru a munci ca prostituate. Unii spun că moldovencele sunt cele mai numeroase femei din bordelurile occidentale. Aceasta este o discuţie pentru care există puţine statistici şi multe păreri. Acesta oricum este un semn al unei ţări disperate”.

Interesul rus
Chestiunea transnistreană este văzută de George Friedman în următoarea formă: „Germanii, care încearcă să se apropie de ruşi, par să încerce să faciliteze negocierile cu privire la Transnistria. S-ar putea ca ruşii să le facă pe plac germanilor. Însă chiar dacă o fac, mă îndoiesc că rezultatul va lipsi ruşii de controlul asupra malului estic al Nistrului. Din punctul de vedere rus, forţe ostile la est de Nistru pot ameninţa Odesa şi nu au niciun motiv să părăsească acest teritoriu, indiferent cât de benignă ar putea părea situaţia în prezent. Din punctul de vedere al ruşilor, luând în considerare istoria, o situaţie benignă poate deveni foarte rapid una malignă. (...) Pe hartă, Moldova este cu adevărat valoroasă. Este o regiune care în mâinile NATO sau ale oricărei alte puteri occidentale ar putea asigura un avantaj faţă de puterea rusă şi probabil ar putea întări dorinţa Ucrainei de a rezista în faţa Rusiei. Problema este că ruşii înţeleg acest lucru şi fac tot ce le stă în putinţă pentru a crea un stat pro-rus în Moldova, sau cel puţin un stat suficient de instabil pe care nimeni să nu îl poată folosi împotriva Rusiei”.

Soluţia?
„Moldova este prinsă între rădăcinile sale româneşti şi trecutul său sovietic. Nu şi-a dezvoltat o identitate naţională independentă faţă de aceşti doi poli. Moldova este o ţară de graniţă în cadrul altei graniţe. Este un loc al influenţelor străine venite din toate părţile. Este un loc fără un centru clar. Pe de o parte există o nostalgie faţă de zilele din vremea Uniunii Sovietice. Pe de altă parte există speranţa că Uniunea Europeană şi NATO vor crea şi vor apăra o naţiune care nu există”. Concluzia analistului american vine surprinzător în ultimul paragraf: „Moldova a fost o dată parte a României. A mai fost parte a Uniunii Sovietice. Moldova are sens atunci când face parte din ceva. Uniunea Sovietică a dispărut. Europa are mai multe probleme decât poate rezolva şi nu caută altele noi. România este încă acolo. Nu este o soluţie perfectă şi cu siguranţă nu foarte mulţi moldoveni ar fi mulţumiţi, însă este o soluţie, oricât de imperfectă ar fi”.

Academia Romana: Legea Educatiei produce segregare pe criterii etnice, enclavizare si amplificarea tensiunilor interetnice. Q: Funeriu este ungur?

Segregarea pe criteriu etnic care ar putea duce la amplificarea tensiunilor interetnice şi enclavizare în judeţele Harghita şi Covasna vor fi efectele aplicării legii educaţiei în varianta asumată de guvern, arată raportul elaborat de Centrul European de Studii în Probleme Etnice al Academiei Române la cererea Senatului privind efectele aplicării Legii Educaţiei adoptate de Guvern. În plus, prin aplicare acestor prevederi care dau drepturi suplimentare minorităţii etnice locale (maghiare), se va ajunge ca etnia considerată majoritară (română) să fie defavorizată. Culmea este că aceste concluzii sunt exprimate nu numai de profesori şi tineri români, ci şi de reprezentanţi ai etniei maghiare, spun cercetătorii Academiei Române. “Percepţia populaţiei investigate, indiferent de etnie, este că actualele prevederi ale Proiectului Legii Educaţiei Naţionale referitoare la minorităţi au caracter politic, “întrucât vin alegerile şi unele partide vor să iasă în faţă cu ceva”, se arată într-un raport obtinut de Jurnalul National.

“Ca şi Lege a Educaţiei, aceasta ar trebui să contribuie la diminuarea fenomenului naţionalist în raport cu valorile europene. Însă, problema principală a Proiectului este că educaţia devine factor de clivaj şi nu de integrare, ceea ce este în contradicţie cu menirea sa. (..) Procesul de separare se face prin socializarea elevilor aproape integral în limbi diferite, după manuale cu informaţii diferite, beneficiind de finanţare pe criterii diferite şi în medii separate. Astfel, se va încuraja procesul de slăbire a relaţionării sociale şi fragmentarea interacţiunilor interculturale dintre elevi. Cu alte cuvinte, prevederile Proiectului de lege vin să asigure cadrul propice unei politici aflate deja în curs privind definitivarea segregării pe criterii etnice a mediului educaţional din România cu efecte asupra întregii societăţi. Probabil că, în viitor, pentru a evita escaladarea tensiunilor interetnice, populaţia minoritară dominată (de etnie română) va alege să părăsească o regiune în care nu îşi găseşte expresie, ceea ce va echivalează cu un proces indirect de purificare etnică”, se arată în textul raportului. Cercetătorii Academiei Române spun că restrângerea exercitării dreptului de a scrie şi a vorbi în limba română în şcoală doar la materia limba şi literatura română va consacra statutul limbii române ca element marginal în educaţia minorităţilor naţionale, şi îi va conferi caracter de limbă străină.

Aplicarea prevederilor referitoare la reprezentarea minorităţilor în organele de conducere ale şcolilor şi inspectoratelor judeţene este considerată ca nefiind necesară de către specialiştii Academiei Române, căci legislaţia în vigoare nu conţine restricţii pe criterii etnice. În plus, prin aplicare acestor prevederi care dau drepturi suplimentare minorităţii etnice locale (maghiare), se va ajunge ca etnia considerată majoritară (română) să fie defavorizată. De aceea, Academia spune că “este imperios necesar” ca în judeţele în care majoritatea devine minoritate locală să se instituie la nivel de minister o funcţie de consilier al ministrului educaţiei, iar în teritoriu un inspector cu atribuţiuni dedicate acestei comunităţi pe lângă inspectoratul şcolar judeţean, numiţi la solicitarea şi prin consultarea comunităţii româneşti din zonă.

Cât priveşte problematica manualelor şcolare speciale pentru minorităţi, care ar putea fi importate, raportul Academiei spune că aplicarea acestor prevederi ar putea avea drept consecinţe “neadaptarea copiilor minorităţilor la spaţiul şi cadrul instituţional, timpul şi cultura generală (vor învăţa despre geografia, istoria, valorile şi semnificaţiile societăţii de care aparţin într-o istorie îndepărtată dar în care nu trăiesc, elemente diferite de realităţile româneşti)”. “Acest fapt trimite la cedarea de bună voie de către România a controlului asupra unor procese culturale constitutive ordinii de stat” , se arată în raport.

Cercetătorii Academiei critică şi articolele care permit ca în localităţile în care există cerere pentru învăţământ în limba maternă a unei minorităţi, efectivele formaţiunilor de studiu să fie mai mici decât minimul prevăzut de lege, iar elevilor care nu pot învăţa în limba maternă în localitatea de domiciliu să li se deconteze transportul la cea mai apropiată şcoală cu predare în limba maternă sau să li se asigure cazare şi masă gratuite în respectivele şcoli. În opinia specialiştilor Academiei, aceasta este o formă de supradiscriminare. “Prin toate aceste prevederi, elevii minoritari sunt incluşi într-un proces de discriminare suplimentar (…) Prin aplicarea acestor diferenţe se poate ajunge la situaţii aberante, prin asigurarea deplasării, teoretic fără limită de kilometri, până unde elevul minoritar poate studia în limba sa maternă, spre deosebire de orice alt elev care are limită de 50 km. Sprijinirea elevilor prin decontul transportului, cazare şi masă gratuite sunt alte elemente de “suprasprijin” care concură la instituirea unui mecanism de privilegii în plină epocă modernă”, spune Academia Română.

Studiul Academiei Române se bazează pe cercetările efectuate în noiembrie în judeţele Harghita şi Covasna, iar populaţia investigată a cuprins elevi, profesori, inspectori şcolari, responsabili politici, consilieri locali de diferite etnii, vorbitori de limbă română şi maghiară. Opiniile exprimate atât de etnicii români cât şi maghiari, se arată în raport, sunt că “principala consecinţă legată de reducerea limbii române din învăţământul preuniversitar este accentuarea enclavizării”. Existenţa unor tensiuni cu substrat etnice este recunoscută atât de tinerii români cât şi de cei maghiari, care identifică separarea şcolilor după criteriul lingvistic drept principală cauză a problemelor şi tensiunilor. Cât priveşte profesorii, atât de etnie română cât şi şi maghiară, problema şi soluţiile sunt aceleaşi: separarea şcolilor este principala sursă de tensiuni, aceasta conducând la “politizarea manualelor de istorie” . “De altfel, inclusiv responsabili de etnie maghiară, profesori şi inspectori şcolari, au declarat că manualul de istorie este deja politizat, tipărirea lui în afara României foarte probabil că va creşte conţinutul politico-idologic al acestuia, “în condiţiile în care filiera de control curricular va fi de data aceasta conform legii în mâinile unor grupări politice”, se mai arată în raport.

sâmbătă, 20 noiembrie 2010

Preşedintele Parlamentului ungar: Sprijinim fără rezerve autonomia Ţinutului Secuiesc

Foto: INTACT Images
Autorităţile de la Budapesta vor sprijini fără rezerve realizarea Autonomiei Ţinutului Secuiesc. Declaraţia a venit din partea preşedintelui Parlamentului Ungariei, Kover Laszlo, cu ocazia organizării unei şedinţe a Consiliului Naţional Secuiesc la sediul Parlamentului de la Budapesta. Aproximativ

300 de maghiari din Covasna, Harghita şi Mureş au participat la întâlnirea unde s-au adoptat hotărâri referitoare la soarta secuilor.

Secuii din Harghita, Mureş şi Covasna au fost primiţi de preşedintele Parlamentului ungar, după care au depus un juramant la coroana regelui Ştefan cel Sfânt. Ei au promis că vor lupta pentru realizarea ţinutului secuiesc.

Preşedintele partidului Jobbik din Ungaria nu este de acord cu modul în care UDMR luptă pentru autonomia Ţinutului Secuiesc.

La reuniunea Consiliului Naţional Secuiesc au mai fost invitaţi preşedintele şi premierul Ungariei, însă nu au participat.




vineri, 19 noiembrie 2010

Geopolitical Journey, Part 4: Moldova

Editor’s note: This is the fourth installment in a series of special reports that Dr. Friedman will write over the next few weeks as he travels to Turkey, Moldova, Romania, Ukraine and Poland. In this series, he will share his observations of the geopolitical imperatives in each country and conclude with reflections on his journey as a whole and options for the United States.

By George Friedman

Moldova is a country in need of explanation, two explanations in fact. First, there is the question of what kind of country Moldova is. Second, there is the question of why anyone should care. Oddly, I went to Moldova thinking I knew the answer to the second question but not the first. I came away unsure of either. Let’s begin with the second question: Why does Moldova matter?

The second article in this series, “Borderlands,” described the re-emergence of Russian regional power following the collapse of the Soviet Union in 1991. Russian national security is dependent on two countries that became independent following the collapse. Belarus is the buffer between Russia and Europe on the North European Plain. Ukraine is the buffer between Russia and the Carpathian Mountains. From the Russian point of view, dominating these countries is less important than Europe and the United States not dominating them. The Russians have achieved this and perhaps more.

Ukraine is Russia’s southwestern anchor and its Achilles’ heel. It is difficult for Russia to be secure without Ukraine both for economic and strategic reasons. Russia would be hard to defend if Ukraine were under the control of a hostile power. What Ukraine is to Russia, Moldova is to Ukraine. It is a salient that makes Ukraine difficult to defend, and if Ukraine can’t be defended Russia can’t be defended either. Or so my reasoning went at the beginning of my visit.

Moldova’s Strategic Position

I had strong historical arguments for this. My thinking was in line with Stalin’s. In 1939, the Soviets signed a nonaggression pact with Nazi Germany. One part of the agreement secretly partitioned Poland between Germany and the Soviet Union. Another part of the treaty secretly ceded Bessarabia to the Soviets, even though Bessarabia was part of Romania. The Soviets seized Bessarabia in 1940, renaming it the Moldavian Soviet Socialist Republic and changing its boundaries somewhat. Bessarabia can thus be thought of as Moldova’s predecessor.

There were many things the Soviets might have demanded from the Germans, but this, along with eastern Poland, was what they asked for. The reason was strategic:

  1. The eastern frontier of Bessarabia, and therefore of Romania, was less than 50 miles from the Soviet port of Odessa, the Soviet Union’s major outlet to the Black and Mediterranean seas.
  2. Romania was anchored in the east on the Dniester River. Should the Soviets decide to attack westward at any point, the Dniester was a formidable defensive line.
  3. By taking Bessarabia, the Soviets eliminated part of a salient from which Kiev could be threatened.
  4. The Soviets pushed their frontier west to the Prut River.
  5. The Soviets could interdict the Danube from Bessarabia. Close the Danube and European trade — in this case, German trade — would be damaged.

Stalin wanted to increase Ukraine’s security and increase Romania’s and the Danube basin’s vulnerability. As obscure as it was to the rest of the world, Bessarabia became a key piece on the chessboard between Hitler and Stalin, just as the Russian and Ottoman empires had sought after it before. Places that are of little interest to the rest of the world can be of great importance to great powers.

As it was, the bet didn’t pay off for Stalin, as Hitler attacked the Soviets and quickly seized all the regions conceded to them. But what Stalin lost in 1941, he regained in 1944. He had no intention of returning Bessarabia to Romania. He shifted some Moldovan territory to Ukraine and transferred some Ukrainian territory east of the Dniester River to Moldova. Since it was all under Soviet control, these were merely administrative shifts with no strategic significance at the time.

After the Soviet collapse, this territory became the Republic of Moldova. The portion east of the Dniester revolted with Russian support, and Moldova lost effective control of what was called Transdniestria. Moldova remained in control of the area between the Prut and Dniester rivers, for about 18 years a fairly insignificant region. Indeed, from a global point of view, Moldova was just a place on a map until 2010. The Ukrainian elections of 2010 brought what seems to be a pro-Russian government to power, repudiating the Orange Revolution. As I argued in “Borderlands,” this was a key step in the resurrection of Russian strategic power. Consequently, Moldova began to shift from being a piece of land between two rivers to being a strategic asset for both the Russians and any Western entity that might wish to contain or threaten Ukraine and therefore Russia.

Let me emphasize the idea that it “began to shift,” not that it is now a strategic asset. This is an unfolding process. Its importance depends on three things:

These are all moving parts; none is in place. Moldova is therefore a place of emerging importance, as the saying goes. But however slow this process, this fairly obscure country has lost its insignificance, as it does whenever great powers clash in this part of the world.

This is why I wanted to visit Moldova: It seemed to be evolving into strategic terrain, and I wanted to understand it.

The Moldovan Identity

Moldova, of course, is not just a strategic chip. It is a place where people live, caught between their Romanian heritage and their Soviet past. It is a mistake to think of Moldova simply as part of the Romania that had been taken by the Soviets, which once freed from Soviet domination would simply rejoin Romania. Seventy years after the partition, Moldova has become more than a Romanian province, far from a Russian province and something less than a nation. This is where geopolitics and social reality begin to collide.

The Soviets brutalized Moldova. I had a conversation with a Moldovan journalist in which he described how he and his family had been deported in 1948 to Tomsk in Siberia. He put it almost casually; it was the common heritage of Moldovans. Stalin was concerned that the Moldovans would want to rejoin Romania, and although Romania was a Soviet satellite, Stalin didn’t want to take any chances. His solution, repeated many times in many places in the Soviet Union, was the deportation of the Romanian population, importing Russians, a small famine and the terror designed to break the Moldovan spirit.

The difference between Eastern Europe and the former republics of the Soviet Union was driven home to me in Moldova. In the Eastern European countries, the Soviet era is regarded as a nightmare and the Russians are deeply distrusted and feared to this day. In Moldova, there is genuine nostalgia for the Soviet period as there is in other parts of the former Soviet Union. Indeed, in Moldova communist rule didn’t end in 1992. The Party of Communists of the Republic of Moldova (PCRM), heir to the Communist Party that was banned, continued to rule Moldova until 2009. The PCRM was not ideologically communist; it had no real ideology at all. What it offered was continued ties to Russia and a sense of continuity to a country that preferred the familiar.

Bessarabia was a province of Romania, and Bessarabians generally spoke Romanian. In today’s Moldova, Romanian is not the only language spoken. As in most former Soviet republics, Russian is widely spoken, and not simply by Russians living there. For a large part of the Moldovan population, Russian is the preferred language. Older Moldovans were taught Russian in school and learned to use it in everyday life. But younger Moldovans also speak Russian, and signs are in Romanian and Russian. In addition, it was pointed out to me (I don’t speak any Romanian) that the Romanian spoken in Moldova is not quite the same as that spoken in Romania today. It has not evolved the same way and has an archaic cast to it. You can easily distinguish between a Romanian and a Moldovan speaking Romanian.

There is genuine tension about this. A member of our staff who lives in Romania accompanied us to Moldova. She told us about going into a store that sold chocolate. (Apparently, it was quite famous for its chocolates.) When she spoke, her Romanian was clearly distinguishable from the Moldovan variety and obviously from Russian. She was not served, was ignored for a while and then shuttled between lines. As she explained it, the Moldovans feel that Romanians look down on them, and so Moldovans resent them. Obviously, this is a single anecdote, but others spoke of this three-way tension between Romanians, Moldovan Romanian speakers and Russian speakers.

This split runs parallel to political fault lines. While there are those who want union with Romania, this is far from the dominant group. The real struggle is between those who back the communists and those who support an independent Moldova oriented toward the European Union and NATO. In broad terms, the communists’ strength is among the rural, poor and elderly. The pro-Western parties are handicapped by being divided into a series of parties that vary by personality more than ideology. This means that the government created after demonstrators routed the communists in 2009 is a highly fragmented coalition made more fragile by the complex interests, personalities and ambitions of each. The communists may not get a majority, but they don’t need as many coalition partners as do the pro-Western parties.

There will be an election Nov. 28. The country has billboards with various candidates all around and rallies throughout the country. Western nongovernmental organizations (NGOs) are there. Some are funded, we were told, by the American National Endowment for Democracy, others supported by NATO and so on. The Russians, too, have learned the NGO gambit from the West by watching the various color revolutions. Russian-supported NGOs are in the country, and as one journalist told me, they are serving wine and cheese to young people. That appears to be having an impact.

The real issue behind the complex politics is simply this: What is Moldova? There is consensus on what it is not: It is not going to be a province of Romania. But Moldova was a province of Romania and a Soviet Socialist Republic. What is it now? What does it mean to be a Moldovan? On this question I could see no consensus. There are nations that lack a state, like the Kurds. Moldova is a state that lacks a nation. Nation-building in Moldova is not so much about institutions but about creating a national consensus about the nation.

As in Romania, the pro-Western faction has a clear solution to this problem: membership in NATO and membership in the European Union. If they get this, they feel, they will then have a secure definition of a nation — a European country — and protection from the Russians and others who might threaten them. Romania sees membership in these organizations as a way to overcome its past. Moldova sees this as providing definition to their country. But where being European is a general goal in Romania, it is hotly disputed in Moldova, although what the communists want in practice, aside from power, is quite unclear.

And this is the core problem in Moldova. The pro-Western factions’ idea is to join the European Union and NATO and have that stamp a definition on the country. It does not take into account the powerful Communist Party with its Russian ties, nor does it take into account the substantial portion of the country that identifies with Russia rather than with the West. Some of the pro-Western parties, sensitive to this problem, have reached out to the Russians, either with visits to Moscow or indirectly. Committed to the Western option, they are trying to accommodate pro-Russian sentiment. But squaring the circle is not easy, and the basic divisions remain in place. In that sense, the country is in gridlock. Whoever wins this or succeeding elections governs a country that is significantly divided and with very different ideas about what the country should look like and who should govern it.

An Economy of Shadows

This is made even more difficult when you consider Moldova’s economic condition. It is said to be one of the poorest countries in Europe, if not the poorest. About 12 percent of its gross domestic product is provided by remittances from emigrants working in other European countries, some illegally. This has fallen from 19 percent, not by economic growth, but since the global recession cut remittances. Romania has begun a program of providing Moldovans with Romanian passports. This allows the Moldovans to travel and work anywhere in the European Union. They were already doing this illegally. Now the process of emigration and remittance has become formal. Some in Moldova charge that this is an attempt by Romania to undermine Moldova by encouraging emigration. But given the remittance situation, it is probably a lifeline.

People in Moldova and in Romania have told me that that the largest export of Moldova is women, who are lured into or willingly join (depending on who you might ask) the Moldovan diaspora to work as prostitutes. Some say (and I can’t verify) that Moldovan women constitute the largest number of prostitutes working in Europe’s legal brothels. This is a discussion for which there are few valid statistics and many opinions. Yet in talking to people, the claim does not seem controversial. This is a sign of a desperate country.

Consider this anecdote from a Saturday night spent walking the streets of Chisinau, the capital. The sidewalks of the main street filled with young people, from their late teens to their mid-twenties. I was told that there were no clubs for young people to party in, so they gather in the streets. That’s not all that odd: It reminds me of Queens Boulevard in New York during my high school years. What was odd was the way they clustered in groups of five to 15. At the center of each group was a small number of girls, one to three, all dressed stunningly compared to the boys, who were one cut above slobs. The oddity was the extent to which the boys outnumbered girls. I could never find out if the other girls were home with their parents or there was a shortage of young women. Regardless, my wife assured me the girls were not wearing cheap clothes; she estimated the boots alone ran into the hundreds of dollars.

I don’t quite know how to read this, but add to this the fact that there were bank branches up and down the main street. When we visited a small town north of the capital, it also had a string of bank branches lining the street. Bank branches are expensive to build and maintain. They need depositors to keep them going, and when you have seven competing banks in a small town that means there is money there. Certainly, the town didn’t look poor.

So, we have a paradox. The numbers say Moldova is extremely poor, yet there are lots of banks and well and expensively dressed young women. The young men all seemed to share my taste in clothes, which might come from poverty or indifference, so they don’t fit the analysis. But I am fairly confident in saying that the official statistics of Moldova and the economic reality are not in sync.

Geopolitical Journey, Part 4: Moldova
Soviet style apartments in Chisinau (Photo by STRATFOR)

There are three possible explanations. The first is that remittances are flooding the country, from women or other expatriates, and that the banks are there to service the money coming in. The second is that there is a massive shadow economy that evades regulation, taxation and statistical analysis. The third explanation is that the capital and a few towns are fairly affluent while the rural areas are extraordinarily poor. (I saw some Soviet-era apartments that might confirm that.) I suspect the answer is all three are correct, explaining the split politics in the country.

The Republic of Moldova has a profound identity crisis, a deeply divided political system and an economy which does not have, as they say, full transparency. It is therefore difficult to think about it geopolitically.

Moldova and Strategy

From the Moldovan point of view, at least among the pro-Western factions, Moldova’s strategic problems begin and end with Transdniestria. They want to regain the east bank of the river. The region would have real benefits for Moldova, as it would be its industrial heartland, in relative terms at least. Like some other disputed territories in the former Soviet Union, however, it is the dispute, more than the strategic value of the territory, that is important. It is a rallying point, or at least an attempt to find one. It also a basis for pro-Western groups to attack pro-Russian groups since the Russians protect the breakaway region.

The Germans, who are getting close to the Russians, appear to be trying to facilitate negotiations regarding Transdniestria. The Russians may accommodate the Germans. But if they do, I doubt the outcome will deny the Russians control of the east bank of the Dniester. From the Russian point of view, hostile forces east of the Dniester could threaten Odessa, and they see no reason to leave the Dniester River regardless of how benign conditions appear right now. The Russian view, driven home by history, is that benign situations can turn malignant with remarkable speed.

There is an oddity here, of course. I am talking about Russian troops on the Dniester, but this in a country surrounded by Ukraine, not Russia. The Russians are supporting the Transdniestrian republic while the Ukrainians have not. Since 1992, the Ukrainians have not made an effective demand for the Russians to stop interfering in what is essentially a Ukrainian-Moldovan issue. This might be because the Ukrainians don’t want other lands that had been taken from Moldova and given to Ukraine put on the table as a bargaining chip. But I suspect the reason is simpler: Regardless of the collapse of the Soviet Union, the Russians are the ones concerned about things like a defensive river position while the Ukrainians see the matter with more detachment.

A Net Assessment

On a map, Moldova is valuable real estate. It is a region that in the hands of NATO or any other Western power could provide leverage against Russian power, and perhaps strengthen Ukraine’s desire to resist Russia. Putting NATO troops close to Odessa, a Ukrainian port Russians depend on, would cause the Russians to be cautious. The problem is that the Russians clearly understand this and are doing what they can to create a pro-Russian state in Moldova, or at least a state sufficiently unstable that no one can use it to threaten the Russians.

Moldova is caught between its Romanian roots and its Soviet past. It has not developed a national identity independent of these two poles. Moldova is a borderland-within-a-borderland. It is a place of foreign influences from all sides. But it is a place without a clear center. On one side, there is nostalgia for the good old days of the Soviet Union — which gives you a sense of how bad things are now for many Moldovans. On the other side is hope that the European Union and NATO will create and defend a nation that doesn’t exist.

If geopolitics were a theoretical game, then the logical move would be to integrate Moldova into NATO immediately and make it a member of the European Union. There are equally strange nations that are members of each. But geopolitics teaches that the foundation of national strategy is the existence of a nation. That may be obvious, but it is something that needs to be said. I came to Moldova looking in the borderland for a nation that might be a counter to Russian resurgence. I thought I had found the nation on the map. It turned out that while there were people living there, they were not a nation. What appeared promising on a map was very different in reality.

This is not to say that Moldova cannot evolve a sense of nationhood and identity. But such things take a long time to create and rarely emerge peacefully. In the meantime, powerful forces on all sides might make the creation of a Moldovan nation difficult if not impossible. This may well be a case of a state that could forge a nation if it were a member of the European Union and NATO, but the European Union is dealing with Ireland, and NATO has no appetite to confront Russia. This will be up to the Moldovans. It is not clear to me how much time history will give them to reach a consensus.

It is certainly not for me to advise the Moldovans, since I don’t share their fate. But given that I won’t be listened to anyway, I will offer this observation.

Moldova was once part of Romania. It was once part of the Soviet Union. Moldova makes a great deal of sense as part of something. The Soviet Union is gone. Europe has more problems than it can handle already; it is not looking for more. Romania is still there. It is not a perfect solution, and certainly not one many Moldovans would welcome, but it is a solution, however imperfect.



Read more: Geopolitical Journey, Part 4: Moldova | STRATFOR

joi, 18 noiembrie 2010

Renault: Mașinile ieftine vor fi căutate în următorii ani. Vezi cum arată noile modele Dacia! (FOTO)

 Renault: Mașinile ieftine vor fi căutate în următorii ani. Vezi cum arată noile modele Dacia! (FOTO)
Foto: autobild.de

Producatorul roman de masini Dacia planuieste sa lanseze pe piata cel putin opt noi modele de masini si facelifturi pana in 2015, scrie autobild.de, care ne arata si imaginile noilor modele. Dupa succesul inregistrat cu modelele low cost Logan, Sandero si Duster, Dacia se extinde pe acest segment cu noi modele de clase diferite.


"Masinile ieftine vor fi cautate in urmatorii ani. Dacia trebuie sa profite de o astfel de oportunitate. O masina de 5.000 de euro e ceva extraordinar. La capitolele economie, viabilitate si spatiu, suntem imbatabili", spune Patrick Pelata, director operational Renault.
In clasa medie, constructorul roman va lansa in primavara anului 2012 un sedan de dimensiunile lui Renault Laguna. De asemenea, Dacia pregateste intrarea si pe clasa minivan-urilor.

Lansari Dacia 2012-2015:
2012 Sedan clasa medie (4,7 metri lungime) de dimensiunile unui Renault Laguna:



2013 Logan City Van, Dacia MPV , Dacia LCV Van, Sandero facelift:


2014 Duster Pickup, Duster facelift:


2015 Dacia Citadine:


Sursa: incont.ro

miercuri, 10 noiembrie 2010

Senatorul Iulian Urban susţine poziţia senatorului Hârdău, confirmă şantajul la care este supus PDL din partea UDMR şi îi sugerează lui Funeriu să dem

Senatorul Iulian Urban susţine poziţia senatorului Hârdău şi nu acceptă schimbarea acestuia doar pentru că UDMR "vrea sange ca sa dea bine electoratului maghiar".

"Le-am spus colegilor cu care am discutat si am vazut ca si ei au aceiasi pozitie, ca este o pretentie aberanta si in vecii vecilor nu vom admite sa ne fie sacrificati colegi pentru ca UDMR vrea sange ca sa dea bine electoratului maghiar, in special celui radical. revizionist, declară Urban într-o postare pe blogul său: www.urbaniulian.ro

De asemena, Urban confirmă şantajul la care este supus de către UDMR la guvernare: "... PDL a fost santajat de UDMR sa isi asume raspunderea pe legea educatiei, adica PDL si-a luat un risc care s-a si produs, cu prejudicii de imagine tot pentru PDL".

Tot Urban îl pune la zid pe aşa-zisul ministru Funeriu căruia îi sugerează să demisioneze: "...poate ca taman ministrul Funeriu ar trebui sa se gandeasca daca nu cumva ar trebui sa lase locul altcuiva, care alaturi de Comisia de Invatamant din Senat sa termine legea in maxim o saptamana si sa o votam urmand sa mearga la promulgare".

Sursa:
http://youthvoice.ro/politica/senatorul-iulian-urban-sustine-pozitia-senatorului-hardau-confirma-santajul-la-care-este-supus-pdl-din-partea-udmr-si-ii-sugereaza-lui-funeriu-sa-demisioneze/

dan tanasa: Scrisoare deschisa adresata "liderilor" Uniunii Democrate Maghiare din Romania

From: Dan Tanasa
Date: 2010/11/3
Subject: Scrisoare deschisa adresata "liderilor" Uniunii Democrate Maghiare din Romania
To: Borboly Csaba , Primar Miercurea Ciuc , antalarpad@sepsi.ro, elhivbuk@rmdsz.ro, vera@rmdsz.ro, kinga@rmdsz.ro, vinczejutka@rmdsz.ro, nagyzsuzsanna@rmdsz.ro, stefanizabella@rmdsz.ro, elhivmsv@rmdsz.ro, csernik@rmdsz.ro, barabasigyozo2003@yahoo.com, terkal@rmdsz.ro, fulop.hajnal@rmdsz.ro, kelemenhunor@rmdsz.ro, irodakh@yahoo.com, takacs@rmdsz.ro, office@rmdsz.ro, bechtoldi@yahoo.com, benedek@rmdsz.ro, miklosi@rmdsz.ro, czezar_eva@yahoo.com, anna@rmdsz.ro, arpi@rmdsz.ro, kovacs.csongor@rmdsz.ro, terfoo@rmdsz.ro, kpeter@rmdsz.ro, graban@rmdsz.ro, onkormanyzat@rmdsz.ro, btanczos@rmdsz.ro, juga.tibor@rmdsz.ro, hekmana@rmdsz.ro, kormfoo@rmdsz.ro, laszlo.borbely@cdep.ro, borsosorsolya@gmail.com, oktfoo@rmdsz.ro, lakatos@rmdsz.ro, kopeczy@rmdsz.ro, eliza@rmdsz.ro, muvfoo@rmdsz.ro, halmagyierika@rmdsz.ro, bodore@rmdsz.ro, befe@rmdsz.ro, barabas_meli@rmdsz.ro, iszekely@rmdsz.ro, patakfalviagnes@rmdsz.ro, t.kiss77@rmdsz.ro, balazsattila@rmdsz.ro, pauerandrea@rmdsz.ro, emese@rmdsz.ro, r.biro@oradea.ro, jozsef.birtalan@anfp.map.ro, olosz@anre.ro, mateandras13@yahoo.com, secretariat@primaria.szovata.ro, kissselek@yahoo.com, szktbh@yahoo.com, kuli@xnet.ro, nszkplatform@yahoo.com, nokanokert@yahoo.com, eckstein@rmdsz.ro, totalproject@gmail.com, feher@rmdsz.ro, rmdszarad@rmdsz.ro, szabomihaly@rmdszarad.ro, szabomisi81@yahoo.com, perotamas@rmdszarad.ro, pero_tamas2000@yahoo.com, laszlolajos@rmdszarad.ro, laszlolajos@hotmail.com, mcsmsz@csango.ro, nagybanya@rmdsz.ro, biharmegye@rmdsz.ro, beszterce@rmdsz.ro, rmdszbv@deltanet.ro, bukarest@rmdsz.ro, costan_melania@yahoo.com, progress_cs@mymail.ro, rmdszcsik@gmail.com, kolozs@rmdsz.ro, metalplastind@hotmail.com, haromszek@rmdsz.ro, tischlerf@yahoo.com, szkly_levente@yahoo.com, rmdszgyergyo@hr.astral.ro, sbende@freemail.hu, rmdszgj@yahoo.com, klaraserbanoaica@yahoo.com, winkler@rmdsz.ro, szell@rmdsz.ro, ibartha@tuiasi.ro, i_bartha@yahoo.com, consulat_hu_is@clicknet.ro, maramarossziget@rmdsz.ro, udmr_mehedinti@yahoo.com, rmdszms@rmdsz.ro, rmdszudv@hr.astral.ro, udvrmdsz.office@yahoo.com, szilagy@rmdsz.ro, szatmar@rmdsz.ro, primar@primariadaraolt.ro, szeben_megye@rmdsz.ro, suceava@rmdsz.ro, office@rmdsz.dnttm.ro, rmdsz.tm@gmail.com, rmdsz_vl@yahoo.com


"UDMR nu este un partid politic, ci un ONG al comunităţii maghiare şi are dreptul să-şi arboreze propriul drapel. Nu vom arbora drapelul României pe sediul organizaţiei, totul va rămâne ca şi până acum" Borboly Csaba, presedintele CJ Harghita, 15 ianuarie 2009, Mediafax

Scrisoare deschisa

Domnului Bela Marko,
Presedinte, Uniunea Democrata Maghiara din Romania

Domnului Hunor Kelem,
Ministru, membru al Uniunii Democrate Maghiare din Romania

Domnului Laszlo Borbely,
Ministru, membru al Uniunii Democrate Maghiare din Romania

Domnului Arpad Antal,
Presedinte, Filiala Sfantu Gheorghe a Uniunii Democrate Maghiare din Romania

Domnului Sandor Tamas,
Presedinte, Filiala Covasna a Uniunii Democrate Maghiare din Romania

Domnului Csaba Borboly,
Presedinte, Filiala Harghita a Uniunii Democrate Maghiare din Romania

Domnului Robert Raduly,
Primar, membru al Uniunii Democrate Maghiare din Romania

Domnilor,

Recentele evenimente desfasurate in spatiul public romanesc, evenimente in care formatiunea cultural-politica din care faceti parte a ajucat un rol central, ma forteaza sa va impartasesc cateva opinii personale, fara sa am pretentia de a primi un raspuns din partea voastra.

In primul rand doresc sa subliniez faptul ca prezenta formatiunii din care faceti parte in Guvernul Romaniei, avand in vedere faptul ca in decembrie 2008 ati adunat doar 425.000 de voturi, este una cat se poate de abjecta.
Este evident ca nu mai reprezentati demult interesele a celor 1,5 milioane de etnici maghiari din Romania a caror existenta o clamati, pe care i-ati adus in pragul disperarii si al scarbei profunde fata de modul neprincipial in care faceti „politica”. Sunteti in egala masura vinovati, domnilor, de esecul democratizarii Romaniei, o Romanie in care sa domneasca principiile si valorile democratiei, asa dupa cum ne-am fi dorit cu totii, romani si maghiari deopotriva.

Va aflati, domnilor, de peste 20 de ani in fruntea Statului Roman, in Guvernul Romaniei, in ministere, aveti zeci de secretari de stat, zeci de primari, presedinti de consilii judetene si sute de consilieri locali in zeci de localitati ale Romaniei si cu toate acestea aveti tupeul si nesimtirea sa sustineti, tot de peste 20 de ani, faptul ca maghiarii din Romania nu sunt protejati ca si comunitate etnica minoritara in Romania si ca nu benefiaza de cadrul legal pentru a-si pastra si afirma identitatea etnica si culturala.

Sunteti contrazisi, domnilor, de zecile de milioane de euro pe care comunitatea maghiara din Romania le cheltuieste in fiecare an pentru activitati culturale, sportive, religioase, politice si identitare tocmai pentru a-si pastra si afirma identitatea etnica.

Avand in vedere desfasurarea evenimentelor in spatiul public in ultimul timp si observand atent atitudinea formatiunii politico-culturale din care faceti parte acuz cat se poate de public formatinea politica din care faceti parte de sovinism, fascism, antisemitism, acte ostile fata de Statul Roman si de epurarea etnica constanta si sistematica a romanilor din Covasna si Harghita.

Prin faptul ca nu v-ati delimitat in totalitate si fara echivoc fata de sarbatorirea in luna septembrie la Miercurea Ciuc a fostului lider al fascismului ungar, amiralul Miklos Horthy, ati reinviat in Romania stafiile fascismului si ale nazismului. Prin faptul ca un membru de seama al formatiunii voastre a fost prezent la acea manifestare sunteti parintii spirituali ai reinvierii fascismului ungar in Romania. Felicitari!

Nici pana in acest moment nu v-ati delimitat in totalitate si fara echivoc fata de manifestarile antisemite ale unor membri din organizatiile extremiste maghiare pe care ii invitati la fiecare dintre manifestarile publice in care propavaduiti separatismul pe criterii etnice in zona judetelor Covasna-Harghita.
Aveti asadar in randurile „militantilor” ideologiei separatiste si revizioniste maghiare indivizi binecunoscuti opiniei publice pentru acte antisemite, indivizi de care nu v-ati delimitat si pe care ii sustineti „din umbra”.

Exista in acest moment mai multe hotarari ale Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii impotriva mai multor membri ai formatiunii domnilor voastre: presedintele Consiliului Judetean Harghita, presedintele Consiliului Judetean Covasna, primarului municipiului Targu Secuiesc, primarului comunei Siculeni, primarului comunei Santimbru. Da, domnilor!
O institutie publica din Romania a constat ca formatiunea domniilor voastre discrimineaza romani. Minoritatea discrimineaza majoritatea in Romania.
Toate acestea hotarari dovedesc faptul ca Uniunea Democrata Maghiara din Romania (UDMR) discrimineaza romani in Covasna si Harghita. Pentru ca nu vorbim de un caz singular ci de mai multe asemenea hotarari se poate vorbi fara urma de indoiala de faptul ca patronati, spiritual si financiar, un proces bine orchestrat de epurare etnica a romanilor din Covasna si Harghita.

Desi va aflati in Guvernul Romaniei iar UDMR incaseaza sute de mii de lei din fonduri publice in baza legii partidelor politice, refuzati sa aratati cea mai mica urma de respect fata de statul care va plateste salariile grase prin refuzul de a arabora drapelul Romaniei pe sediile formatiunii voastre din tara sau pe institutii publice din tara aflate sub controlul voastru.
Coordonati cu buna stiinta o serie intreaga de acte ostile Statului Roman, de la adoptarea unor hotarari de consilii locale sau judetene ilegale pana la refuzul de a pune in aplicare sentinte judecatoresti si irevocanile pronuntate de instante de judecata din Romania.

Impertinenta si nesimtirea voastra pacaleste din ce in ce mai putina lume domnilor. Tineti-o tot asa!

Cu rezervata si decenta consideratie,

Dan Tanasa

3 noiembrie 2010

Învingând, Basarab I a consfinţit independenţa Ţării Româneşti!

În 1324 Basarab I se afla sub suzeranitatea lui Carol Robert de Anjou. Un an mai târziu, domnitorul român a cucerit Turnul Severin, ceea ce a dus la răcirea relaţiilor cu Regatul Ungar. Mai mult decât atât, din 1327 Basarab a refuzat să mai plătească tributul de vasal. Aceste lucruri l-au determinat pe regele ungar, la sfatul lui Dionisie (mai târziu ban de Severin), să întreprindă o expediţie de recucerire a teritoriului pierdut şi de pedepsire a vasalului său.

Carol Robert de Anjou şi-a început campania de pedepsire a lui Basarab în luna septembrie a anului 1330, pornind din Timişoara în fruntea unei armate însemnate. Iniţial a ocupat Banatul de Severin şi cetatea Severinului, după care a început să străbată Oltenia, pustiită în prealabil de către Basarab, spre Curtea de Argeş. Datorită acestei strategii de apărare, în rândurile armatei invadatoare s-a instalat foametea încă de la intrarea în Ţara Românească. Pe drum, Carol Robert a primit o solie din partea domnitorului român (ilustrată şi într-una dintre cele trei miniaturi legate de acest subiect ale cronicii pictate de la Viena), care i-a adus o propunere de pace.

Basarab I îi oferea regelui 7.000 de mărci de argint ca despăgubire, îi ceda cetatea Severinului şi îi trimitea unui fiu la curtea ungară ca garanţie, "numai vă întoarceţi în pace şi vă feriţi de primejdii, că de veţi veni mai încoace, nu veţi scăpa de dânsele".

Carol Robert a refuzat oferta şi a răspuns cu aroganţă că Basarab este păstorul tuturor oilor sale şi că îl va scoate de barbă din vizuina lui. În cele din urmă, armata maghiară a ajuns la Curtea de Argeş, pustiită în prealabil, şi o incendiază.

Relatările ungureşti povestesc despre un armistiţiu încheiat între cele două părţi beligerante, cu condiţia ca românii să conducă armata invadatoare către Ungaria pe drumul cel mai scurt. A. D. Xenopol se îndoieşte de veridicitatea acestui pasaj, socotindu-l doar un pretext pentru a explica mai uşor înfrângerea armatei regale.

Inamicul a fost atras într-o vale îngustă şi prăpăstioasă, unde a suferit o înfrângere umilitoare. Au existat două atacuri, conform documentelor. Primul, dat în susul văii, a oprit înaintarea intruşilor, iar al doilea a însemnat distrugerea lor.

"Basarab a venit pe o cale cu toată oastea sa, şi calea sucită şi de amândouă părţile cu râpe foarte înalte, era închisă împrejur, şi unde calea zisă era mai largă, acolo valahii în mai multe locuri o întăriseră cu şanţuri săpate împrejur. Iar regele şi toţi ai săi la aşa ceva întru adevăr nu s-au gândit. Mulţimea nenumărată a valahilor, sus pe râpi alergând din toate părţile, arunca săgeţi asupra oastei ungureşti care era în fundul căii de drum, care însă nu ar fi trebuit numit drum, ci mai curând un fel de corabie strâmtă, unde, din pricina înghesuielii, cei mai sprinteni cai şi ostaşi cădeau în luptă, pentru că din pricina urcuşului prăpăstios din cale nu se puteau sui contra valahilor, pe nici una din râpele de pe amândouă laturile drumului; nici nu puteau merge înainte, nici nu aveau loc de fugă, fiind şanţurile săpate acolo, ci ostaşii regelui erau cu totul prinşi, ca nişte peşti în vârşă sau în mreajă."

(Cronica pictată de la Viena)

După lupta de 4 zile, 9-12 noiembrie 1330, Carol Robert de Anjou a scăpat cu greu, schimbând hainele sale cu ale unui oştean pentru a nu fi recunoscut. S-a reîntors către patrie tot prin Timişoara.

Printre victime, alături de numeroşi nobili, s-au numărat şi Toma, voievodul Ardealului, Andrei de Alba, purtătorul sigiliului regal, precum şi preotul personal al regelui. O parte a supravieţuitorilor au fost luaţi în robie, însuţi regele recunoscând, doi ani mai târziu, că în urma bătăliei "s-au tras nu puţine robii, cazne şi primejdii pentru neamul unguresc".

"Au căzut tineri şi bătrâni, principi şi nobili, fără nici o deosebire. Căci această tristă întâmplare a ţinut mult, de la ziua a şasea a săptămânii, până la ziua a doua a săptămânii viitoare, în cari zile ostaşii aleşi aşa se izbeau unii pe alţii precum în leagăn se leagănă şi se scutură pruncii, sau ca nişte trestii clătinate de vânt. S-a făcut aici mai cumplită ucidere, căci a căzut mulţimea de ostaşi, principi şi nobili, şi numărul lor nu se poate socoti."

(Cronica pictată de la Viena)

Un document maghiar din 1351 menţionează că în ajutorul românilor au venit şi cete de tătari ("păgânii vecini"). Unii istorici consideră această mărturie ca fiind falsă, menită a spori numărul şi puterea armatei lui Basarab şi astfel să poată fi explicată mai uşor înfrângerea ungurilor. Tot în sprijinul lui Basarab se pare că au venit şi sibienii: Chronica antiqua, cea mai veche cronică săsească, menţionează faptul că în timpul bătăliei sibienii s-au răsculat împotriva lui Carol Robert, intrând în colaborare cu Basarab I.