Celor care încă mai au impresia că vina pentru recentele incidente de la echipele naționale de hochei o poartă de fapt doar vârsta celor implicați și că de fapt avem de-a face cu incidente minore, le pun la dispoziție traducerile din presa de limbă maghiară din România a unor articole în care este tratată Ziua Națională a României. Orice alt comentariu cred că este de prisos.
Putem sărbători la 1 decembrie?
Ziua de doliu
Au ce sărbători secuii? La această întrebare există un singur răspuns corect: nu au. Este inimaginabil ca în ziua respectivă un secui să sărbătorească benevol, nesilit de nimeni. Fie că recunoaştem sau nu, 1 decembrie reprezintă o zi de doliu pentru maghiarii din Transilvania!
Este o întrebare justă: pentru cine este sărbătoare această zi? Pot sărbători cei
care tocmai din cauza evenimentelor din 1918 nu pot avea o ţară-patrie, ci doar o ţară-stat? Poate sărbători poporul secuiesc care nu a fost întrebat dacă doreşte sau nu să trăiască sub dominaţie străină? Poate sărbători comunitatea căreia i se cuvine inclusiv dreptul de a întemeia un stat independent, însă nu i se permite nici măcar autodeterminarea interioară în cadrul României, autoguvernarea teritorială?
Dacă democraţia română ar funcţiona în spiritul toleranţei, s-ar fi avut în vedere ca sărbătoarea naţională a României să fie o zi care îi leagă pe cei care trăiesc aici. Aş putea da ca exemplu războiul de eliberare din 1595, din Muntenia, război în care alături de cei 24.000 de secui şi 13.000 maghiari transilvăneni au luptat 8.000 de munteni şi 3.000 de moldoveni. Împreună au învins oastea condusă de paşa Sinan. Din păcate, pentru naţionaliştii români intoleranţi au fost mult mai importante umilirea şi desfiinţarea maghiarimii ajunse sub dominaţie română.
Justeţea hotărârilor adoptate la Alba Iulia
Având în vedere că hotărârea adoptată la 1 decembrie 1918, la Alba Iulia, care pronunţă ruperea Transilvaniei, a fost o decizie unilaterală, poate fi considerată inacceptabilă din punct de vedere juridic. Majoritatea populaţiei din Transilvania nu a avut reprezentanţă la această şedinţă. In această zi, majoritatea populaţiei, 57% din cetăţeni, nu au fost întrebaţi dacă doresc să trăiască în România. Doar referendumul organizat în baza principiului autodeterminării putea să ia o decizie justă în problema privind apartenenţa Transilvaniei.
Dat fiind faptul că raporturile etnice şi istorice nu dovedesc justeţea ruperii Transilvaniei, iar referendumul democratic nu a fost organizat, nu putem vorbi despre o voinţă a poporului, exprimată la Alba Iulia. La marea adunare au participat doar reprezentanţii românilor, ca urmare, declaraţia de la Alba Iulia nu prezintă niciun fel de importanţă.
Rădăcinile vociferării din Miercurea Ciuc
Este o obrăznicie ca pe teritoriul populat de maghiari majoritari al Pământului Secuiesc să fie organizată o zi de sărbătoare. Membrii Noii Drepte – susţinătorii spiritului Gărzii de Fier – au optat pentru oraşul Miercurea Ciuc pentru a fi locaţia vociferării lor de la 1 decembrie. Scopul prezenţei în acest oraş a hoardelor naţionaliste îl reprezintă intimidarea! Reprezentanţii formaţiunii urmăresc să-i descurajeze pe secuii care populează două judeţe şi jumătate să mai revendice dreptul la autoguvernarea teritorială.
Pe site-ul lor oficial, cei care spiritual reprezintă reîncarnările Gărzii de Fier, lansează un apel la adresa românilor cei mândri, să se adune la Miercurea Ciuc dacă s-au săturat de manifestările anticonstituţionale (separatiste) ale maghiarilor. Ca urmare, nu vor să strige de bucurie şi să-i mulţumească Mântuitorului pentru faptul că de 93 de ani încoace domină teritoriul Ungariei de Est. Ei nu se bucură pentru faptul că, în 1918, şi Pământul Secuiesc, teritoriu maghiar aproape în întregime, i-a fost integrat României! Ei sunt dirijaţi de ura oarbă, demonul şi spiritul intoleranţei. Ei pur şi simplu nu pot tolera existenţa Pământului Secuiesc, dorinţa poporului secui de a-şi trăi viaţa în autonomie pe pământul său natal.
Multe generaţii au fost conştientizate asupra teoriei continuităţii daco-romane. Se mai poate mira că propovăduitorii ideilor extremiste îi califică pe maghiari drept venetici? Probabil că dacă ar cunoaşte adevărul – potrivit căruia stabilirea strămoşilor lor în Transilvania, acolo unde şi-au găsit adăpost şi apărare, a durat câteva secole – ar fi mai toleranţi, mai înţelegători în recunoaşterea drepturilor comunitare ale maghiarimii.
Autodeterminarea maghiaro-secuiască
Cei care cunosc istoria secuimii, ştiu că acestui popor i s-ar fi cuvenit, încă în 1918, dreptul la întemeierea unui stat independent. Dreptul la autodeterminare i se cuvine fiecărui popor! Insă între anii 1918 şi 1920, marilor cuceritori de teritorii nu le păsa de destinul maghiarimii. In această situaţie şi-a dat seama secuimea că Transilvania, Pământul Secuiesc, ar putea fi invadate de români. A fost constituită Divizia Secuiască, iar oastea formată din 12.000 de soldaţi a pornit o luptă pentru apărarea patriei şi a încercat să reprime invazia română.
Secuii au încercat şi pe căi paşnice să profite de dreptul lor la autodeterminare. De exemplu, în cadrul marii adunări din 17 noiembrie 1918, delegaţii Consiliilor Naţionale Secuieşti au revendicat organizarea autonomiilor asigurate la nivelul raioanelor. In 22 decembrie 1918, la Cluj, Consiliul Naţional Maghiar din Transilvania a convocat o Adunare Naţională, în cadrul căreia a fost revendicată, în baza dreptului la autodeterminare, asigurarea unităţii teritoriale a Ungariei.
Ceea ce trebuie evocat
Noi, secuii, avem ce rememora pe 1 decembrie. Trebuie să-i omagiem pe soldaţii secui eroi care la sfârşitul războiului mondial şi-au asumat apărarea patriei.
Putem rememora promisiunile neîndeplinite de la Alba Iulia.
In această zi, putem reflecta asupra faptului că nu numai predecesorii noştri au fost privaţi de dreptul la autodeterminarea colectivă, ci nici nouă nu ne este asigurat acest drept. Am putea reflecta şi asupra consecinţelor fărâmiţării Pământului Secuiesc.
In această zi trebuie să ne hotărâm că nu vom renunţa la patria secuiască, la autonomia teritorială ce poate fi înfăptuită în cadrul României!
Sursa: cotidianul Haromszek, nr. 6455 din 30.11.2011, autor Kadar Gyula
Nu există scăpare
Cel puţin voi scăpa de defilările, parada militară, curgerea în valuri a culorilor roşu-galben-albastru, tricolorul, imnul din Bucureşti. Si totuşi, în astfel de momente, e mai bine să fim pe Pământul Secuiesc decât în jungla capitalei – astfel s-a exprimat oaspete nostru maghiar, originar din Târgu Mureş, care lucrează la Bucureşti şi a sosit la noi în ajunul sărbătorii naţionale române.
Şirul drapelelor arborate pe stâlpii de iluminat nu a fost pe placul lui, însă s-a bucurat foarte mult de faptul că la magazin i s-au adresat în limba maghiară, că a fost servit de chelner în limba maghiară – până la urmă s-a retras la odihnă cu sufletul împăcat, a luat totuşi o decizie bună, se poate sesiza diferenţa dintre Bucureşti şi Sfântu Gheorghe.
Dimineaţa însă a fost trezit brusc de urletele capetelor rase. Harghita şi Covasna, pământ românesc – strigau din toţi rărunchii membrii organizaţiei extremiste, care au defilat prin centrul oraşului. Nu poţi scăpa de ziua de 1 decembrie – a concluzionat el – însă trezirea poate ar fi fost mai plăcută la Bucureşti decât aici.
Sursa: cotidianul Haromszek, nr. 6456 din 02.12.2011, autor Farcadi Botond
In ziua bucuriei poliţiştilor români
La 1 decembrie nu am ieşit în Piaţa Libertăţii – de pe pământul meu natal, din oraşul meu natal, aş putea spune. Pentru mine, aceasta nu este piaţa libertăţii, însă este cea mai importantă piaţă în care mă simt acasă.
Pe internet a fost anunţată cu surle şi trâmbiţe sărbătoarea naţională a românimii. Nu le pot lua ceea ce marile puteri europene i-au trântit României existente doar de la 1877 încoace.
La Sfântu Gheorghe şi pe întreg Pământul Secuiesc, în Maramureş şi Satu mare, la Oradea, la Cluj, de fapt peste tot, românii sărbătoresc cu violenţă. Nu suportă nici azi ideea că strămoşii lor au primit gratis această ţară cu care nici acum nu ştiu ce să facă.
Oraşul era părăsit. Am mers până la grupul statuar Mihai Viteazul, iar între timp mă gândeam că aş putea fi legitimat de oricare dintre zecile de poliţişti. Cine sunt, ce caut, chestii de genul ăsta. Si mă mai gândeam şi ce caută aici acest grup statuar nepotrivit din punct de vedere artistic şi istoric.
Plictisit de întreaga pseudo-sărbătoare cu care îşi pecetluiesc an de an Marea Românie încropită, am plecat spre casă.
Străzile erau pline de poliţişti. Ajuns la capătul străzii, la magazinul fără nici o inscripţie în limba maghiară, am privit înapoi şi am constatat că este Sărbătoarea Poliţiştilor Români! Oraşul este plin de poliţişti români puternici, tineri. Da, asta este sărbătoarea lor. Si a lor este fiecare zi atâta timp cât aici vor exista maghiari.
Poate că este o provocare ceea ce am citit în dimineaţa aceea pe internet: pentru că nu i-am gonit de aici pe maghiari, pentru că îi tolerăm, să nu creadă cumva că sunt acasă pe pământul nostru românesc strămoşesc!
Se găseşte oare vreun maghiar care să bată la uşa Bruxellesului, a Strassbourgului, şi să întrebe ce Europă este aceasta în care încolţeşte neofascismul pur?
Sursa: cotidianul Szekely hirmondo, nr. 235 din 06.12.2011, autor Czego Zoltan
Ruşini, nu sărbători
Cât timp vor trăi maghiari cinstiţi pe pământ, nu va putea fi dat uitării faptul că România, sărbătoreşte la 1 decembrie decizia de la Trianon, dezlipirea Transilvaniei, care nu a respectat niciodată convenţia de la Alba Iulia. Aceasta ar fi asigurat dreptul la autodeterminare. Ruşine statului, dar şi Occidentului, susţinătorilor acestei ticăloşii.
Nu şi-au amintit cât sânge de maghiar s-a vărsat pentru dăinuirea lor, ţinând piept invaziilor otomanilor, turcilor şi alungând cine ştie câte alte pericole la adresa lor. La 5 decembrie, maghiarimea îşi poate reaminti un alt moment ruşinos, perechea demnă a Trianonului, a Mohacsului – cu diferenţa că această umilinţă nu ne-a fost sortită de alţii, cu arma: partidele lui Gyurcsany şi Kuncze au învins în referendumul privind acordarea dublei cetăţenii, iar UDMR-iştii au ciocnit la Hotelul Kempinsky. Suntem sătui de ei! Intrebarea este ce se va întâmpla cu legea minorităţii la Bucureşti, cu universitatea de medicină de la Târgu Mureş, cu biserica ortodoxă de la Miercurea Nirajului, cu autonomia Pământului Secuiesc. Iar răspunsul este: obţinerea unor funcţii cât mai înalte într-un guvern care ne neagă până şi existenţa şi istoria. Poate fi desfiinţată, declarată nimicită o naţiune? Poate că nu.
Aşteptăm a treia posibilă cale, pe care să putem porni pentru binemeritata noastră dăinuire. Sursa: cotidianul Haromszek, nr. 6462 din 09.12.2011, autor Pal Mihaly
Sursa: http://www.vuvuzeaua.ro/scandalos-presa-maghiara-reclama-dreptul-poporului-
secuiesc-de-a-intemeia-un-stat-independent
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu