Prin utilizarea unei logici strâmbe și a unora din textele de lege (cele
avantajoase) s-a încercat să se acrediteze ideea cum că demnitarii nu
sunt funcționari publici… nimic mai FALS!
Să luminăm puțin lucrurile plecând de la o logică simplă și construind o
clasificare de bun simț a funcțiilor publice (clasificare care
utilizează și diversele texte de lege incidente, deși ele sunt în unele
cazuri necorelate unele cu altele).
Așadar, cu ce se ocupă angajații instituțiilor
publice, dar și aleșii locali, naționali, demnitarii în general? Păi
foarte simplu: funcționează pentru public, în slujba publicului!
Îndeplinesc o funcție publică! și, mai pe scurt, așa cum corect zice
Codul Penal, sunt funcționari publici!
Cităm aici și definiția din art. 147 (1) CP pentru a o avea în minte ca
fiind un reper. Credeți-mă, este bună, indiferent ce spune oricine!
„Prin funcţionar public se înţelege orice persoană care exercită
permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost învestită,
o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei
unităţi dintre cele la care se referă art. 145” (autorităţile publice,
instituţiile publice, instituţiile sau alte persoane juridice de interes
public).
Să facem și clasificarea funcționarilor publici (în baza logicii și CP care îi definește bine ca universalitate a subiecților):
I. funcționari publici apolitici / profesioniști:
I.1. funcționari publici statutari (conform Legii 188/1999 privind
Statutul funcționarilor publici, Legii nr. 360 / 2002 privind Statutul
poliţistului etc.). Acești funcționari publici NU au contract de muncă,
sunt numiți prin decizie și au în relație cu instituția un raport de
serviciu;
I.2. funcționari publici contractuali (sunt angajați conform Codului
Muncii și altor legi derivate), au contract de muncă (exact ca în
privat) și nu au în relație cu instituția un raport de serviciu, ci un
raport contractual, o relație de muncă;
II. funcționari publici politici / demnitarii și cabinetele lor:
II.1. demnitarii aleși sau numiți pe diverse paliere: parlamentari, administrație publică centrală, aleși locali;
II.2. personalul numit la cabinetul demnitarului / consilieri personali.
În spațiul public se exprimă mulți necunoscători ai subiectului sau
mulți care dezinformează intenționat. Este bine să cernem informația…
Continuare: blog CatalinCornea.ro
vineri, 20 decembrie 2013
Vicepreşedintele politic al UDMR, Borbely Laszlo, dezinformează opinia publică: „funcționarul public (…) are contract de muncă”. Fals! Nu are, funcționarul public în sens restrâns (L 188/1999) este numit prin act administrativ…
Vicepreşedintele politic al UDMR, Borbely Laszlo, dezinformează opinia publică: „funcționarul public (…) are contract de muncă”. Fals! Nu are, funcționarul public în sens restrâns (L 188/1999) este numit prin act administrativ…
În încercarea de a justifica susținerea UDMR pentru modificarea art. 145 (1) CP, vicepreşedintele politic al UDMR, Borbely Laszlo declară potrivit Mediafax că „e la mintea cocoşului, nu vă supăraţi: (parlamentarul, n.r.) n-are contract de muncă, n-are această răspundere, cum are un funcţionar public (…)” ...Acest domn dezinformează cu bună știință … sau poate că nu știe și a fost degeaba ministru…
Funcționarul public în sensul restrâns la care se referă domnia sa (conform Legii 188/1999 privind statutul funcționarului public – a funcționarului public de profesie, mai exact) NU are contract de muncă.... este numit prin ACT ADMINISTRATIV, nu are relație contractuală, ci relație de serviciu, nu își poate negocia contractul etc., este numit prin decizie / ordin (act administrativ) în baza legii și în urma concursului….
Alexandru Croitoru
Sursa: www.Tolerance.ro
vineri, 13 decembrie 2013
Superimunitatea, prostia, justiția și bunul simț
Cunoașteți cu toții povestea cu votul modificărilor la Codul Penal,
intervenția energică a ambasadelor, intervenția unor instituții de drept
din țară și beneficiile politice pe care le trage TB… nu le mai repet.
Fac însă câteva precizări:
- cât de slab pregătit trebuie să fii și cât de puțin patriot trebuie să fii ca să nu îți dai seama că orice slăbire a controlului instituțiilor de drept asupra oamenilor care dețin puterea publică (pe diverse paliere) înseamnă un regres pentru România?
- cât de slab pregătit trebuie să fii și cât de puțin patriot trebuie să fii să nu conștientizezi că o astfel de modificare va avea repercursiuni imense asupra imaginii și intereselor europene și internaționale ale României?
- cât de slab pregătit trebuie să fii să admiți că cei mai expuși la infracțiuni de corupție trebuie să fie ușor scutiți (sau mai protejați) de controlul instituțiilor de drept?
- cât de slab pregătit trebuie să fii să crezi că președintele TB, cel care și-a creat un portret de „cavaler al luptei pentru democrație, anticorupție etc.” nu va ieși imediat cu sintagma „lovitură de stat” la orice diminuare a controlului instituțiilor de drept asupra politicienilor?
- cât de slab pregătit trebuie să fii să afirmi că doar funcționarii publici (în sensul restrâns al Legii 188/1999) sunt ordonatori de credite, nu și politicienii, când realitatea este exact invers? Situațiile în care funcționarii publici sunt ordonatori de credite sunt foarte puține (de ex: în cazul în care șeful instituției, un politician, le-a delegat această sarcină prin act administrativ sau sunt o instituție -puține cazuri – condusă de un funcționar public sau asimilat). Art. 20, alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare zice: „Ordonatorii principali de credite sunt miniştrii, conducătorii celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, conducătorii altor autorităţi publice şi conducătorii instituţiilor publice autonome”…;
- cât de slab pregătit trebuie să fii să afirmi că funcționarii publici au contract de muncă?! Nu au! În instituțiile publice funcționărimea este formată din funcționarii publici (în sensul Legii 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici ) care sunt numiți prin decizie a conducătorului instituției și personalul contractual (singurii care au contract de muncă), aspecte pe care le cunoaște orice angajat al unei instituții publice din România;
- cum să nu înțelegi că sensul atribuit de Codul Penal „funcționarului public” este diferit de cel atribuit de Legea 188/1999? Și, dacă prin absurd ai dori să modifici ceva aici, acea modificare nu se poate referi la universul persoanelor care pot cădea sub incidența art. 147 (1) din CP, ci eventual denumirea… poți, de exemplu, să optezi pentru o altă denumire generică („agent public”), deși mie mi se pare că nu există nici o explicație rațională pentru a modifica respectivul articol din CP.
Continuare: Blog CatalinCornea.ro
Fac însă câteva precizări:
- cât de slab pregătit trebuie să fii și cât de puțin patriot trebuie să fii ca să nu îți dai seama că orice slăbire a controlului instituțiilor de drept asupra oamenilor care dețin puterea publică (pe diverse paliere) înseamnă un regres pentru România?
- cât de slab pregătit trebuie să fii și cât de puțin patriot trebuie să fii să nu conștientizezi că o astfel de modificare va avea repercursiuni imense asupra imaginii și intereselor europene și internaționale ale României?
- cât de slab pregătit trebuie să fii să admiți că cei mai expuși la infracțiuni de corupție trebuie să fie ușor scutiți (sau mai protejați) de controlul instituțiilor de drept?
- cât de slab pregătit trebuie să fii să crezi că președintele TB, cel care și-a creat un portret de „cavaler al luptei pentru democrație, anticorupție etc.” nu va ieși imediat cu sintagma „lovitură de stat” la orice diminuare a controlului instituțiilor de drept asupra politicienilor?
- cât de slab pregătit trebuie să fii să afirmi că doar funcționarii publici (în sensul restrâns al Legii 188/1999) sunt ordonatori de credite, nu și politicienii, când realitatea este exact invers? Situațiile în care funcționarii publici sunt ordonatori de credite sunt foarte puține (de ex: în cazul în care șeful instituției, un politician, le-a delegat această sarcină prin act administrativ sau sunt o instituție -puține cazuri – condusă de un funcționar public sau asimilat). Art. 20, alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare zice: „Ordonatorii principali de credite sunt miniştrii, conducătorii celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, conducătorii altor autorităţi publice şi conducătorii instituţiilor publice autonome”…;
- cât de slab pregătit trebuie să fii să afirmi că funcționarii publici au contract de muncă?! Nu au! În instituțiile publice funcționărimea este formată din funcționarii publici (în sensul Legii 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici ) care sunt numiți prin decizie a conducătorului instituției și personalul contractual (singurii care au contract de muncă), aspecte pe care le cunoaște orice angajat al unei instituții publice din România;
- cum să nu înțelegi că sensul atribuit de Codul Penal „funcționarului public” este diferit de cel atribuit de Legea 188/1999? Și, dacă prin absurd ai dori să modifici ceva aici, acea modificare nu se poate referi la universul persoanelor care pot cădea sub incidența art. 147 (1) din CP, ci eventual denumirea… poți, de exemplu, să optezi pentru o altă denumire generică („agent public”), deși mie mi se pare că nu există nici o explicație rațională pentru a modifica respectivul articol din CP.
Continuare: Blog CatalinCornea.ro
În 2014 se va produce Dusterul cu numărul 1.000.000
La aproape 4 ani de la lansarea pe piaţă, Dusterul producătorului autohton Dacia a ajuns la o cifră impresionantă de vânzări, care i-a luat prin surprindere chiar şi pe cei de la Renault. De la lansarea din iunie 2010 şi până acum au fost comercializate peste 823.000 de exemplare pe aproape toate continentele!
Previziunile Renault sunt ca înainte de jumătatea anului 2014 să asistăm la atingerea unui număr de un milion de exemplare Duster.
Din exemplarele vândute până acum, mai mult de jumătate poartă sigla Dacia, fiind vorba de maşini comercializate în Europa şi în unele ţări din zona mediteraneană, în rest fiind vorba despre modele Duster cu siglă Renault, comercializate în Rusia, India şi America de Sud.
Modelul Duster este produs în 5 locaţii (România, Rusia, Brazilia, Columbia şi India).
Sursa: http://frunze.ro/portal/
Reforma administrației publice, mai mult decât regionalizare – episodul I (capacitatea financiară redusă)
Ultimii ani au adus în scenă, inclusiv ca instrument de campanie electorală, „panaceul” dezvoltării României: „regionalizarea”,
după ce la runda de alegeri locale din 2008 soluția minune pentru
dezvoltare invocată de majoritatea candidaților la o funcție locală a
fost „fondurile europene”. Toți cei care își doreau să fie
primar, președinte de consiliu județean, consilier local / județean ne
vorbeau cu frenezie despre cum o să atragă ei această minune
contemporană: fondurile europene…
În 2012, aceiași candidați (poate și alții în plus) au
schimbat placa zgârâiată și au luat-o pe cea cu regionalizarea… Nu spun
că ea nu este bună, însă dacă ne vom mărgini la asta vom face exact
nimic sau aproape nimic. O gândire coerentă asupra reformei
administrației publice românești trebuie să aibă în vedere prioritar
aspectele legate de desființarea / comasarea acelor unități
administrativ teritoriale – UAT (în principal comune) care nu au
nici un fel de capacitate financiară de a se autosusține, ca să nu mai
vorbim de capacitate administrativă, filosofie care trebuie continuată
cu reformarea sistemului de recrutare în administrația publică, sistem
excesiv de politizat și care produce contraperformanță.
Astăzi ne vom referi doar la desființarea / comasarea acelor unități administrativ-teritoriale care nu au nici un fel de capacitate financiară. Majoritatea acestor UAT-uri sunt comune. Deși în unele cazuri aceste comune nu reușesc să colecteze venituri proprii nici măcar 25% din cheltuielile administrative, pompos numiții „edili” ai acelor localități continuă să facă cheltuieli enorme în comparație cu veniturile și să exercite astfel o presiune constantă pe consiliile județene și guvern pentru a primi pe diverse canale fonduri pentru a-și acoperi risipa. Deși doar 10% din localități reușesc astăzi să își acopere din venituri proprii (impozite și taxe locale) cheltuielile de funcționare, România își permite să mențină aproape 3300 de localități în condițiile în care Polonia (folosită mereu ca exemplu) are sub 3000 de localități la o populație dublă și o suprafață mai mare decât țara noastră.
Ce investiții ar putea să facă o comună care nu are bani pentru a-și plăti cheltuielile curente (salarii, telefon etc.)? Putem vorbi în cazul acestor primării de posibilitatea de contractare a unor împrumuturi sau de redactare și implementare a unor proiecte din fonduri nerambursabile pentru dezvoltare? Evident că nu… Singura lor sursă constantă de venit este județul sau statul. Și atunci de ce să le ținem în viață? Ca să continuăm să plătim niște neisprăviți în funcții de „ales local”?
Lipsa capacității administrative des invocată drept cauză primordială a ratării unor nivele ridicate de absorbție a fondurilor europene nu se poate corecta din moment de majoritatea localităților nu au nici măcar capacitate financiară. Așadar, în lipsa unei minime consolidări financiare a localităților (prin comasare), capacitatea administrativă va rămâne pentru cele mai multe comune o himeră.
România nu poate fi prizoniera unor personaje care au sprijinit apariția în ultimii 10 ani a peste 20 de noi localități falimentare… Tocmai de aceea, o regionalizare care are ca ținte declarate sprijinirea unei dezvoltări integrate la nivel național și o mai bună atragere a fondurilor europene nu poate fi realizată în lipsa unei restructurări a numărului de unități administrativ-teritoriale astfel încât acestea să poată mai mult decât simpla acoperire din fonduri proprii a costurilor de funcționare, să poată să facă investiții și să atragă pentru dezvoltare „panaceul” mult invocat în campania electorală de la locale din 2008, fondurile europene.
Continuare: blog CatalinCornea.ro
Astăzi ne vom referi doar la desființarea / comasarea acelor unități administrativ-teritoriale care nu au nici un fel de capacitate financiară. Majoritatea acestor UAT-uri sunt comune. Deși în unele cazuri aceste comune nu reușesc să colecteze venituri proprii nici măcar 25% din cheltuielile administrative, pompos numiții „edili” ai acelor localități continuă să facă cheltuieli enorme în comparație cu veniturile și să exercite astfel o presiune constantă pe consiliile județene și guvern pentru a primi pe diverse canale fonduri pentru a-și acoperi risipa. Deși doar 10% din localități reușesc astăzi să își acopere din venituri proprii (impozite și taxe locale) cheltuielile de funcționare, România își permite să mențină aproape 3300 de localități în condițiile în care Polonia (folosită mereu ca exemplu) are sub 3000 de localități la o populație dublă și o suprafață mai mare decât țara noastră.
Ce investiții ar putea să facă o comună care nu are bani pentru a-și plăti cheltuielile curente (salarii, telefon etc.)? Putem vorbi în cazul acestor primării de posibilitatea de contractare a unor împrumuturi sau de redactare și implementare a unor proiecte din fonduri nerambursabile pentru dezvoltare? Evident că nu… Singura lor sursă constantă de venit este județul sau statul. Și atunci de ce să le ținem în viață? Ca să continuăm să plătim niște neisprăviți în funcții de „ales local”?
Lipsa capacității administrative des invocată drept cauză primordială a ratării unor nivele ridicate de absorbție a fondurilor europene nu se poate corecta din moment de majoritatea localităților nu au nici măcar capacitate financiară. Așadar, în lipsa unei minime consolidări financiare a localităților (prin comasare), capacitatea administrativă va rămâne pentru cele mai multe comune o himeră.
România nu poate fi prizoniera unor personaje care au sprijinit apariția în ultimii 10 ani a peste 20 de noi localități falimentare… Tocmai de aceea, o regionalizare care are ca ținte declarate sprijinirea unei dezvoltări integrate la nivel național și o mai bună atragere a fondurilor europene nu poate fi realizată în lipsa unei restructurări a numărului de unități administrativ-teritoriale astfel încât acestea să poată mai mult decât simpla acoperire din fonduri proprii a costurilor de funcționare, să poată să facă investiții și să atragă pentru dezvoltare „panaceul” mult invocat în campania electorală de la locale din 2008, fondurile europene.
Continuare: blog CatalinCornea.ro
Trei avize NEGATIVE la Senat pentru proiectul de lege privind LIMBA MAGHIARĂ în justiție
Propunerea legislativă prin care se dorește impunerea limbii maghiare ca limbă oficială de stat în justiția din România a primit trei avize negative din parte comisilor Senatului.
Astfel, în cursul lunii noiembrie a.c.
proiectul a fost avizat de negativ de către Comisia pentru muncă,
familie şi protecţie socială, condusă de senatorul Liviu Marian Pop
(PSD), Comisia pentru politică externă, condusă de senatorul Petru Filip
(PSD) și Comisia pentru egalitatea de şanse, condusă de senatorul
Marian Vasiliev (PP-DD).
Propunerea legislativă a fost adoptată tacit de Camera Deputaților la sfârșitul lunii octombrie a.c. Senatul este camera decizională.
Potrivit formei adoptate de către Camera
Deputaților, judecătorii și procurorii care au susținut un examen
decunoaștere a unei limbi minoritare pot solicita cu precădere numirea
la judecătoriile în raza cărora minoritatea respectivă are o pondere
semnificativă. De asemenea, candidații declarați admiși la examenul de
cunoaștere a unei limbi minoritare au prioritate în alegerea posturilor
de la judecătoriile în a căror rază minoritatea națională respectivă are
o pondere semnificativă. Potrivit art. 5 din legea adoptată de Camera
Deputaților, tribunalele și curțile de apel vor fi obligate prin lege să
angajeze și cunoscători ai limbii minoritare dacă se află într-o zonă
în care o minoritate are o pondere mai mare de 20% din totalul
populației.
De asemenea, legea adoptată prevede foarte clar faptul că pentru posturile vacante care necesită cunoașterea
limbii unei minorități naționale pot participa doar candidații care au
susținut un examen de cunoaștere a limbii minorității. Mai mult, vor
putea fi adresate cereri și alte înscrisuri și în limba minorității
naționale, costurile ocazionate căzând în sarcina statului, instanțele
fiind obligate să angajeze magistrați și personal auxiliar ”într-un
număr suficient” pentru a garanta funcționarea instanțelor.
Continuare: Blog DanTanasa.ro
Ramona Mănescu: Vom demara discuții cu partenerii chinezi pentru linia feroviară de mare viteză Viena-București-Constanța
Discutiile tehnice privind realizarea liniei feroviare de mare viteza pe
ruta Viena - Bucuresti - Constanta vor demara cu partenerii chinezi in
data de 10 decembrie, valoarea proiectului fiind de 11 miliarde de euro,
a declarat, marti, ministrul Transporturilor, Ramona Manescu, intr-o
conferinta de presa, citata de Agerpres.
„Este foarte clar ca nevoia de dezvoltare in Romania este cu mult mai mare decat posibilitatile de finantare din fonduri europene, drept pentru care acest parteneriat cu China este binevenit. Acest parteneriat se va realiza in conditiile si respectand toate criteriile impuse de Uniunea Europeana. Am transmis partenerilor chinezi o serie de propuneri, printre care si dezvoltarea si realizarea unei linii feroviare de mare viteza. Este un coridor european care va pleca din Viena, va ajunge la Budapesta, Bucuresti si Constanta. Prima intalnire de lucru o vom avea pe 10 decembrie, apoi in prima jumatate a lunii ianuarie. Vom incepe, probabil, cu un tronson care este usor de realizat, datorita conditiilor de teren (Bucuresti - Constanta). Interesul foarte mare este sa conectam portul Constanta”, a mentionat Manescu.
Detalii: Agerpres
Foto: Adevarul
„Este foarte clar ca nevoia de dezvoltare in Romania este cu mult mai mare decat posibilitatile de finantare din fonduri europene, drept pentru care acest parteneriat cu China este binevenit. Acest parteneriat se va realiza in conditiile si respectand toate criteriile impuse de Uniunea Europeana. Am transmis partenerilor chinezi o serie de propuneri, printre care si dezvoltarea si realizarea unei linii feroviare de mare viteza. Este un coridor european care va pleca din Viena, va ajunge la Budapesta, Bucuresti si Constanta. Prima intalnire de lucru o vom avea pe 10 decembrie, apoi in prima jumatate a lunii ianuarie. Vom incepe, probabil, cu un tronson care este usor de realizat, datorita conditiilor de teren (Bucuresti - Constanta). Interesul foarte mare este sa conectam portul Constanta”, a mentionat Manescu.
Detalii: Agerpres
Foto: Adevarul
Abonați-vă la:
Postări (Atom)